SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, măreţ, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepţional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reuşit. 3. (Rar) Mândru, semeţ; orgolios, îngâmfat, trufaş. – Din fr. superbe, lat. superbus.

SUPÉRB adj. v. mândru, orgolios, semeţ, trufaş.

SUPÉRB adj., adv. 1. adj. v. grandios. 2. adj. v. minunat. 3. adv. minunat, splendid, (fig.) divin, dumnezeieşte, îngereşte. (Cântă ~.) 4. adj. v. perfect.

supérb adj. m., pl. supérbi; f. sg. supérbă, pl. supérbe

SUPÉRB ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care se impune prin măreţie; plin de măreţie şi lux; splendid; magnific. 2) Care este uimitor de frumos; splendid; celest; divin. 3) (despre situaţii, poziţii) Care se caracterizează prin proprietăţi excelente. 4) rar (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă aroganţă şi mândrie; plin de trufie şi dispreţ; semeţ; trufaş. /<fr. superbe, lat. superbus