TÂLCUÍ, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. şi: tấlcui] – Din sl. tlŭkovati.

TÂLCUÍ vb. v. tălmăci, traduce, transpune.

TÂLCUÍ vb. 1. v. interpreta. 2. v. analiza.

tâlcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tâlcuiésc, imperf. 3 sg. tâlcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tâlcuiáscă

A TÂLCU//Í ~iésc tranz. înv. 1) (lecţii, teme, fenomene, fapte) A expune într-o formă accesibilă, comentând tâlcul; a tălmăci; a explica; a lămuri. 2) rar (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci; a traduce. /<sl. tlukovati