TALÓN, taloane, s.n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanţier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detaşabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o ţesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărţi. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroşate şi întărite ale anvelopei unei roţi. – Din fr. talon.

TALÓN s. v. partidă.

TALÓN s. matcă, (rar) tulpină. (~ul unui chitan-ţier.)

talón s. n., pl. taloáne

TAL//ÓN ~oáne n. 1) Parte a unui document care rămâne după detaşarea părţii de bază înmânate solicitantului. 2) Foaie de control pentru obţinerea unui lucru sau pentru accesul undeva. 3) Parte întărită a unui ciorap, care acoperă călcâiul. 4) Parte de la capătul de jos al arcuşului. 5) tehn. Margine tare şi îngroşată a unei anvelope care se introduce în janta roţii. /<fr. talon

TALÓN s.n. 1. Porţiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partidă la jocul de cărţi. 3. Marginea tare şi îngroşată a unei anvelope, care se introduce în janta roţii. 4. Parte care rămâne la cotorul unui chitanţier, al unui bonier etc., după ce s-au rupt părţile detaşabile. 5. (Arhit.) Mulură convex-concavă formată din două arcuri de cerc care se racordează. 6. (Muz.) Partea de la capătul de jos al arcuşului. [< fr. talon].