TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.

TIRANIZÁ vb. 1. v. oprima. 2. v. teroriza.

TIRANIZÁ vb. v. chinui, frământa, obseda, persecuta, preocupa, tortura, urmări.

tiranizá vb., ind. prez. 1 sg. tiranizéz, 3 sg. şi pl. tiranizeáză

A TIRANIZ//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu cruzime (ca un tiran); a supune unor chinuri fizice şi/sau morale. 2) fig. (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări în permanenţă şi în mod neplăcut; a chinui; a munci; a tortura. /<fr. tyranniser