TRIGONOMÉTRIC, -Ă, trigonometrici, -e, adj. Referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. – Fr. trigonométrique.

TRIGONOMÉTRIC, -Ă, trigonometrici, -ce, adj. Care aparţine trigonometriei, referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea şi cu sensul de măsurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. Funcţie trigonometrică = fiecare dintre funcţiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă şi cosecantă. – Din fr. trigonométrique.

trigonométric adj. m. (sil. -tri-), pl. trigonométrici; f. sg. trigonométrică, pl. trigonométrice

TRIGONOMÉTRI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de trigonometrie; caracteristic trigonometriei. Ecuaţie ~că. [Sil. -me-tric] /<fr. trigonométrique