TRIGONOMETRÍE, trigonometrii, s.f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relaţiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ♢ Trigonometrie plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relaţiilor dintre laturile şi unghiurile triunghurilor plane. ♢ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relaţiilor dintre laturile şi unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. – Fr. trigonométrie (< gr.).

TRIGONOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea proprietăţilor funcţiilor trigonometrice, a relaţiilor dintre aceste funcţii şi a relaţiilor dintre laturile şi unghiurile unui triunghi. – Din fr. trigonométrie.

trigonometríe s. f. (sil. -tri-), art. trigonometría, g.-d. trigonometríi, art, trigonometríei

TRIGONOMETRÍ//E ~i f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul relaţiilor metrice dintre laturile şi unghiurile triunghiurilor. [G.-D. trigonometriei; Sil. -me-tri-] /<lat. trigonometria, fr. trigonométrie