TROÁCĂ, troace, s.f. 1. Albie, copaie, covată (scurtă şi lată). 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară. 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalâc. [Var.: (reg.) troc s.n.] – Din germ. dial. Trok.

TROÁCĂ s. 1. v. adăpătoare. 2. (la pl.) v. boarfe.

TROÁCĂ s. v. carapace, ladă, postavă, tărtăcuţă, tigvă, tâlv, ţest.

troácă s. f., g.-d. art. troácei; pl. troáce

TROÁ//CĂ ~ce f. Vas de lemn sau de piatră în formă de jgheab, din care mănâncă sau beau animalele; treucă; treică. /<germ. Trog