TRÚDĂ, trude, s.f. (Pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală. ♢ Loc. adv. Cu trudă = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câştig. 2. Chin, suferinţă; durere, necaz. – Din trudi (derivat regresiv). Cf. sl. t r u d ŭ.

TRÚDĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.

TRÚDĂ s. 1. v. oboseală. 2. v. strădanie. 3. efort, greutate, osteneală. (Cu multă ~.) 4. salahorie, salahorit. (După atâta ~.)

trúdă s. f., g.-d. art. trúdei; pl. trúde

TRÚD//Ă ~e f. 1) Muncă grea şi istovitoare. 2) Rod al muncii; agoniseală; câştig. [G.-D. trudei] /v. a trudi