TÚNET, tunete, s.n. 1. Zgomot puternic care însoţeşte o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet).

TÚNET s. (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~e si trăsnete.)

TÚNET s. v. trăsnet, trăsnitură.

túnet s. n., pl. túnete

TÚNET ~e n. 1) Zgomot puternic care însoţeşte fulgerul. 2) fig. Zgomot mare, răsunător. ~ de voci. ~ de aplauze. /a tuna + suf. ~et