TURBÍNĂ, turbine, s.f. Motor alcătuit dintr-un rotor (solidarizat cu un arbore) şi dintr-un stator, care transformă energia potenţială a unui fluid în energie mecanică de corp solid. – Din fr. turbine.

turbínă s. f., g.-d. art. turbínei; pl. turbíne

TURBÍN//Ă ~e f. tehn. Motor cu rotor care transformă energia potenţială a unui flux de apă sau a aburilor în energie mecanică. ~ hidraulică. [G.-D. turbinei] /<fr. turbine