VEDÉNIE, vedenii, s.f. 1. Halucinaţie; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Fiinţă care apare în mod nedesluşit sau neaşteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije (după vedere).

VEDÉNIE s. v. imagine, înfătişare, miraj, ochi, reprezentare, văz, vedere, viziune.

VEDÉNIE s. 1. v. fantomă. 2. v. închipuire. 3. v. halucinaţie. 4. v. spectru.

vedénie s. f. (sil. -ni-e), art. vedénia (sil. -ni-a), g.-d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. vedéniile (sil. -ni-i-)

VEDÉNI//E ~i f. 1) Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinaţie; fantasmă; viziune. A avea ~i. 2) (în superstiţii) Fiinţă imaginară, produs al fanteziei, care provoacă spaimă; fantomă; nălucă; arătare; duh; stafie; spirit. /<sl. vidĕnije