VENÍT, -Ă, (1) venituri, s.n., (2) veniţi, -te, s.m. şi f. 1. S.n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deţinută, într-o perioadă de timp; câştig, beneficiu. ♢ Venit naţional = indicator macroeconomic al rezultatelor activităţii (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producţie care participă direct sau indirect la producţie. 2. S.m. şi f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni.

Venit ≠ cheltuială

VENÍT adj., s. v. pribeag, străin.

VENÍT s. I. 1. ajungere, sosire, sosit, venire. (După ~ul lui acasă.) 2. sosire, venire, (reg.) venită. (~ul iernii.) II. v. câştig.

VENÍT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~ţi.)

venít (persoană) s. m., pl. veníţi

venít (câştig) s. n., pl. veníturi

venít (venire) s. n.

VENÍT¹ ~uri n. 1) Volumul surselor materiale sau băneşti care îi revine unui stat, unei întreprinderi, unui particular etc. pe o anumită perioadă de timp. ♢ ~ naţional totalitate a bunurilor obţinute în economia naţională într-o anumită perioadă de timp. /v. a veni

VENÍT² ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care vine; care se prezintă undeva. ♢ Nou ~ persoană sosită de curând undeva. Bun ~! formulă de salut adresată celui sosit de undeva. /v. a veni