VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr-un spaţiu închis prin deplasarea şi înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, ştiri, proiecte) A fi pus în circulaţie, a ajunge obiect de discuţie. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.

VENTILÁ vb. 1. v. împrospăta. 2. v. aerisi.

ventilá vb., ind. prez. 1 sg. ventiléz, 3 sg. şi pl. ventileáză

A VENTIL//Á ~éz tranz. 1) (încăperi, spaţii închise) A curăţa de aerul viciat prin ventilaţie. 2) fig. (idei, noutăţi) A pune în circulaţie. /<fr. ventiler, lat. ventilare

VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilaţie. 2. (Fig.) A pune în circulaţie, a lansa (o idee, o ştire etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare].