VOIEVÓD, voievozi, s.m. 1. (În evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei şi Ţării Româneşti, precum şi guvernatorului Transilvaniei (până în 1571), domn, vodă; p.ext. principe; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credinţa ortodoxă, creştină) Căpetenie a cetelor de îngeri. 3. Mai-marele unei cetăţi, al unui ţinut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaş de ţigani. [Var.: voivód s.m.] – Din sl. vojevoda.

VOIEVÓD s. v. domnitor.

VOIEVÓD s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.

voievód s. m., pl. voievózi

VOIEVÓ//D ~zi m. 1) (în Moldova şi în Muntenia medievală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; vodă; domn; domnitor. 2) Conducător al unei şatre de ţigani; bulibaşă. /<sl. vojevoda