ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare şi strident; a ţipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare.

ZBIERÁ, zbier, vb. I. ~ (lat. vĕrrāre < vĕrres (verraco); cf. sp. berr(e)ar, port. berrar; mai puţin prob. din lat. *bēlāre întrucât rezultatul ē > ie nu pare posibil)

ZBIERÁ vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, (reg.) a ţivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. mugi.

zbierá vb., ind. prez. 1 sg. zbiér, 3 sg. şi pl. zbiáră; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbiére

A ZBIERÁ zbier intranz. 1) (despre unele animale) A scoate sunete stridente caracte-ristice speciei; a produce zbierete; a mugi; a răcni; a rage. 2) fig. depr. (despre persoane) Emite strigăte violente şi prelungi; a rage. 3) (mai ales despre copii) A plânge cu glas tare; a buhăi; a răcni. /<lat. exbelare