TICHÍE, tichii, s.f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creştetul capului. ♢ Expr. Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, doreşte să aibă altele, mai puţin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiţă. ♦ (Pop.) Membrană care înveleşte capul unor copii nou-născuţi; căiţă. ♢ Expr. (În superstiţii) A se naşte cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s.f.] – Din tc. takke.

TICHÍE s. v. bonetă, boneţică, bor, calotă, margine, scufie, scufiţă.

TICHÍE s. bonetă, căciuliţă, scufă, scufiţă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) ceapsă.

tichíe s. f., art. tichía, g.-d. art. tichíei; pl. tichíi, art. tichíile

TICHÍ//E ~i f. 1) Bonetă mică care aco-peră numai vârful capului; calotă. ♢ Ce-i lipseşte chelului? ~ de mărgăritar! se spune despre cineva care, neavând lucruri de primă necesitate, îşi doreşte lucruri inutile. 2) pop. Acoperământ pentru cap, care se îmbracă înainte de culcare; scufie. 3) pop. Bonetă cu două panglici care se leagă sub bărbie, purtată de sugaci; scufie. ♢ A se naşte cu ~a în cap a fi norocos. [G.-D. tichiei] /<turc. takke