HRÚBĂ, hrube, s.f. Încăpere sau galerie subterană care serveşte la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită şi boltită) care serveşte ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperişul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba.

HRÚBĂ s. 1. subterană, (înv.) culă. 2. tainiţă.

HRÚBĂ s. v. beci, pivniţă.

hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe

HRÚB//Ă ~e f. 1) Galerie subterană servind ca loc de trecere. 2) Cavitate subterană servind pentru depozitarea şi păstrarea produselor alimentare. 3) Locuinţă rudimentară aflată pe jumătate sub pământ. /<ucr. hruba