ŞIR, şiruri, s.n. 1. Grup, mulţime de fiinţe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfăşurate în linie (dreaptă); rând, şirag (1). ♢ Loc. adv. şi adj. În şir = în rând unul după altul. ♦ Şirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanţ de munţi; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unităţi de timp etc. Şir de întâmplări. ♢ Loc. adj. şi adv. În şir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfăşurare continuă şi regulată, înlănţuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără şir = lipsit de legătură logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulţime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corepondenţă cu mulţimea numerelor naturale. – Refăcut după şire (pl. lui şiră).

SIR s.m. sg. 1. Titlu care precedă, în Anglia, prenumele cavalerilor şi al baronilor; persoană având acest titlu. 2. Termen de adresare corespunzător lui „domnule“. – Cuv. engl.

ŞIR s. v. rând.

ŞIR s. 1. v. rând. 2. v. şirag. 3. succesiune, (fig.) lanţ. (Un ~ de case.) 4. v. convoi. 5. rând, şirag, (reg.) ord, şar, (înv.) rang. (Un ~ de plopi.) 6. (GEOGR.) brâu, lanţ, şirag. (~ul Carpaţilor.) 7. înşirare, înşiruire, serie, succesiune. (Un lung ~ de raţionamente.) 8. (FIZ., CHIM.) şirul lui Volta = serie electrochimică. 9. succesiune, şirag, (Munt.) şiretenie. (Un ~ de evenimente.) 10. grămadă, mulţime, (fam.) cârd. (A trecut un ~ de ani de când nu ne-am văzut.) 11. coerenţă, logică, noimă, sens. (Vorbeşte fără ~.)

sir s. m. invar. [pron. engl. sör]

şir s. n., pl. şíruri

ŞIR ~uri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinţe aranjate unele lângă altele în linie; rând. ♢ În ~ în rând. ~uri-~uri unii după alţii. A se ţine ~ a urma unul după altul. 2) Serie de cuvinte care formează o linie orizontală într-un text; rând. 3) Succesiune de elemente omogene; rând; serie. ~ de munţi. ~ de case. 4) Înlănţuire logică a faptelor sau a ideilor într-o relatare. ♢ Fără ~ fără nici o legătură logică. /<lat. sira

ŞIRÃ, s.f. 1. Cãpiţã sau claie de fân; formaţiunea sub care se aşeazã/ clãdeşte fânul intr-o anumitã formã tronconicã, spre a se pãstra pentru iarnã. 2. Denumirea popularã pentru coloana vertebralã. Ex. Şira spinãrii.

SIR s.m. Titlu dat nobililor în Anglia. ♦ Termen de adresare corespunzător lui „domnule“. [Pron. sör. / < engl. sir].