ŢANC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuţit, metalic. – Onomatopee.

ŢANC², (2) ţancuri, s.n. 1. (În loc. adv.) La ţanc = la timp, la momentul potrivit. 2. (Reg.) Beţisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau ţuica în cazan. – Et. nec.

ŢANC³, ţancuri, s.n. (Reg.) Vârf ascuţit şi înalt de stâncă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken).

ŢÂNC, ţânci, s.m. 1. (Fam.; uneori depr.) Copilaş, băieţaş. [Var.: (reg.) ţinc s.m.] – Din magh. cenk.

TANC, tancuri, s.n. 1. Maşină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă şi în partea din faţă a vehiculului, cu roţile montate pe şenile, care poate străbate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tablă sau din oţel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ♢ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcţie specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

ŢÂNC s. v. puşti.

TANC s. (MIL.) (rar) car de asalt.

tanc s. n., pl. táncuri

ţanc/ţanc-ţánc interj.

ţanc/ţanc-ţánc interj.

ţanc (vârf de stâncă, beţişor) s. n., pl. ţáncuri

ţânc s. m., pl. ţânci

TANC ~uri n. 1) Maşină blindată pe şenile, prevăzută cu un tun şi capabilă să străbată terenuri accidentate şi să treacă peste diferite obstacole. 2) tehn. Rezervor pentru păstrarea sau transportarea diferitelor lichide. ♢ ~ petrolier navă pentru transportarea petrolului. 3) Vagonet metalic (cu capacitatea de o tonă) folosit în mine. /<fr. tank, germ. Tank

ŢANC¹ interj. (se foloseşte pentru a reda un zgomot metalic ascuţit). /Onomat.

ŢANC² ~uri n. pop. Beţişor gradat cu care se măsoară laptele muls la o stână. ♢ La ~ exact când trebuie; la momentul potrivit. /Orig. nec.

ŢANC³ ~uri n. reg. Vârf ascuţit al unei stânci. /<germ. Zinken

ŢÂN//C ~ci m. 1) fam. Pui de câine; căţel. 2) depr. Copil de vârstă mică. /cf. ung. cenk

ţânc, ţânci, s.m. (pop. şi fam.) 1. copilaş, băieţaş. 2. pui de animal (sălbatic sau de câine). 3. popândău. 4. orbete.