CORTÉGIU, cortegii, s.n. Şir de persoane care însoţesc o ceremonie; convoi. ♦ Fig. Şir, înşirare. – Din it. corteggio, fr. cortège.

CORTÉGIU s. 1. v. alai. 2. v. procesiune.

cortégiu s. n. [-giu pron. -gĩu], art. cortegíul; pl. cortegíi, art. cortegíile (sil. -gi-i-)

CORTÉGI//U ~i n. Grup de persoane care însoţeşte o ceremonie sau o personalitate; alai; suită; convoi; escortă. ♢ ~ funebru grup de oameni care conduc un mort spre cimitir. [Sil. -te-giu] /<it. corteggio, fr. cortege

CORTÉGIU s.n. Şir de oameni care însoţesc o ceremonie. ♦ (Fig.) Şir, înşirare. [Pron. -giu. / cf. fr. cortège, it. corteggio].