LINIŞTÍ, liniştesc, vb. IV. Refl. şi tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acţiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din linişte.

A (se) linişti ≠ a (se) agita, a (se) tulbura

A linişti ≠ a alarma

A se linişti ≠ a se alarma, a se zbânţui, a se zbate, a se zbuciuma,

LINIŞTÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tem-pera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminţi. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.

liniştí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. liniştésc, imperf. 3 sg. linişteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. linişteáscă

A SE LINIŞT//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de linişte; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din linişte

A LINIŞT//Í ~ésc tranz. A face să se liniştească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din linişte