ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălţimi, urcuşuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet şi uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mişcare) fară înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.

ÓBLU adj. v. abrupt, drept, neted, perpendi-cular, pieptiş, pieziş, plan, plat, prăpăs-tios, priporos, râpos, şes, vertical.

ÓBLU adj., adv. v. drept.

ÓBLU adv. v. aţă, chiar, direct, exact, întoc-mai, neocolit, precis, sfoară, tocmai.

óblu adj. m. (sil. -blu), pl. óbli; f. sg. oáblă, pl. oáble

ÓBLU oáblă (óbli, oáble) şi adverbial 1) Care are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2) (despre terenuri, câmpii) Care are suprafaţa dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted. 3) (despre înălţimi, urcuşuri) Care este aproape vertical; cu pantă repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu

óblu, oáble, s.n. (înv.) rindea, gealău.