CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv.1. Tocmai, întocmai, exact. Porneşte chiar acum. ♦ Însuşi, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până şi, încă şi. Chiar prin somn tot simţea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici“) Măcar. ♦ (Urmat de propoziţie concesivă introdusă prin „dacă“ sau „de“) Şi în cazul. Mă aşez chiar dacă nu mă pofteşte nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus.

CHIAR adv. v. clar, desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat.

CHIAR adv. 1. exact, întocmai, tocmai, (înv. şi pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) aşaşi. (~ aşa s-a întâmplat.) 2. v. drept. 3. v. în-tocmai. 4. v. tocmai. 5. îndeosebi, tocmai, (înv. şi pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 6. v. încă. 7. tocmai, (prin Ban. şi Transilv.) baş. (Nu s-a întâmplat ~ de multă vreme.)

CHIAR adj. v. clar, cristalin, curat, deslu-şit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.

chiar adj. m., pl. chiári; f. sg. chiáră, pl. chiáre

chiar adv.

CHIAR² ~ă (~i, ~e) înv. (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de impurităţi; limpede; străveziu. /<lat. clarus

CHIAR¹ adv. 1) Tocmai; întocmai; anume; exact. ~ el. ~ acum. 2) Până şi; încă şi. Şi-ar da ~ şi viaţa. 3) Într-adevăr; cu adevărat; în realitate. ~ pleacă! 4) Încă. ~ din prima zi. 5) (precedat de nici) Nici măcar. Nici ~ părinţii n-au ce-i face. 6) (urmat de o propoziţie concesivă introdusă prin dacă) Şi dacă. Intru ~ dacă nu mă pofteşte nimeni. /<lat. clarus

Chiar dacă e în Dex şi chiar dacă e acceptată, forma filozofie este greşită. Cea corectă este filosofie.Philos/sophia, dragoste de înţelepciune.Zophia ţine mai degrabă de zoologie.Din păcate, greşeala din Dex argumentează şi perpetuează eroarea.

chiár adv., adj. – 1. (Înv.) Clar, pur, curat. – 2. Clar, evident. – 3. Exact, tocmai, întocmai. – 4. Realmente, efectiv, într-adevăr. – 5. Însuşi, singur, nu altcineva. – 6. Pînă şi, încă şi. – Istr. kl’or. Lat. clarus, claro (Puşcariu 356; Candrea-Dens., 334; REW 1963; DAR), cf. it. chiaro, prov. clar, fr. clair, sp., port. claro, în sp. cu acelaşi uz adv. Uzul adj., este frecvent şi comun în textele vechi; s-a păstrat în cîteva expresii, din chiar senin, sau apă chioară (în loc de apă chiară): îndepărtîndu-se de sensul curent, cuvîntul a fost confundat cu chior „cu un singur ochi“, ceea ce, pe lîngă alterarea fonetică, a modificat şi sensul, astfel încît astăzi apă chioară înseamnă „zeamă lungă“ sau „poşircă“ (totuşi, după P. Tănase, RLR, LXX, 41-5, este vorba de chior „cu un singur ochi“; şi, după Buescu, RPF, II, 337, de un cuvînt diferit, în legătură cu sp. chirla, port. chilra). Pentru semantismul lui chiar, adv., cf. it. (ep)pur(e), lat. pure, germ. rein, şi uzul adv. al lui curat (Şeineanu, Semasiol., 182). – Din rom. provine rut. tjar (Candrea, Elemente, 407).

chiar credeti ca ceva asa frumos se poate defini?!