VIOÁRĂ¹, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus).

VIOÁRĂ², vioare, s.f. (Bot.; reg.) 1. Toporaş. 2. Compus: vioară-roşie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola.

VIOÁRĂ³, viori, s.f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă, având întinse pe una din feţe patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcuşul sau când sunt ciupite; violină, scripcă. [Pr. vi-oa- – Pl. şi: vioare] – Cf. it. v i o l a.

VIOÁRĂ adj. v. clar, cristalin, curat, limpede, pur, transparent.

VIOÁRĂ s. (MUZ.) scripcă, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră.

VIOÁRĂ s. v. toporaş, violetă, viorea.

vioară adj. f. (sil. vi-oa-)

vioáră (plantă) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. vioárei; pl. vioáre

vioáră (instrument) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. viórii; pl. vióri

VIOÁRĂ¹ vióri f. Instrument muzical con-stând dintr-o cutie de rezonanţă pe care sunt întinse patru coarde, care produc sunete când se trece peste ele cu arcuşul (sau când sunt ciupite); violină. Concert pentru ~. [G.-D. vioarei; Sil. vi-oa-] /<lat. viola

VIOÁR//Ă² ~e f. pop. v. VIOREA. /<lat. viola

VIOÁR//Ă³ ~e adj. (despre ape curgă-toare) Care este foarte curată; albastră ca vioreaua; limpede; cristalină. /<lat. vivula

Vioară cu goarnă. Instrument specific zonei Bihorului.

Vioara , provine din limba „vioara “ in lb.maghiara , folosit in Bihor, Arad