CURÁT, -Ă, curaţi, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ Expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurităţi; proaspăt. ♦ (Despre o încăpere, o casă) Bine întreţinut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. ♦ (Despre fiinţe) Care iubeşte curăţenia. 2. Fig. Fără vină, decent, ireproşabil (ca ţinută, comportare). 3. Fig. Cinstit, sincer, leal. ♦ Pur, nevinovat, cast. 4. (Despre cer, văzduh) Fără nori; senin, clar. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre preţioase etc.) Transparent, cristalin, limpede. 5. Pur, neamestecat. Grâu curat. 6. Fig. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin. 7. Fig. Lămurit, desluşit, clar, deschis. ♢ Expr. (Fam.) Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric. 8. Veritabil, autentic, adevărat. 9. (În superstiţii) Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influenţa diavolului. ♢ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. II. Adv. Chiar, precis, întocmai, exact. – V. cura².

Curat ≠ amestecat, murdar, necurat, zoios, mârşav, lipos

CURÁT adv. v. chiar, drept, exact, explicit, expres, întocmai, precis, răspicat, tocmai.

CURÁT adj., adv. v. clar, desluşit, lămurit, limpede.

CURÁT adj. v. candid, cast, cinstit, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, integru, leal, natural, nealterat, necoruptibil, neprihănit, net, nevinovat, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic, pur, spovedit, virgin, virginal.

CURÁT adj. 1. nepătat, (reg.) neîntinat, (Transilv.) tistaş. (Haină ~.) 2. spălat. (Aşternuturi ~.) 3. îngrijit. (O ţinută ~.) 4. v. neamestecat. 5. v. nativ. 6. v. veritabil. 7. v. natural. 8. neamestecat, pur, (Transilv.) tistaş. (Grâu ~.) 9. v. adevărat. 10. v. limpede. 11. bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 12. v. senin.

curát adj. m., pl. curáţi; f. sg. curátă, pl. curáte

CURÁ//T³ ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu este murdar; care nu are pete. ♢ A scăpa cu obrazul ~ a ieşi nepătat dintr-o situaţie dubioasă. 2) Care iubeşte curăţenia. 3) fig. Căruia nu i se poate reproşa nimic; fără prihană; cinstit. 4) (despre cer) Care este senin. 5) (despre apă, pietre preţioase) Care este fără impurităţi; limpede; străveziu. 6) (despre aer) Care nu este viciat; proaspăt. 7) (despre glas) Care este sonor; cristalin. 8) Care nu este amestecat cu nimic; pur. Aur ~. ♢ Nu-i lucru ~ este ceva la mijloc; ceva nu este în ordine. /cf. lat. curare

CURÁT² adv. 1) Întru totul; exact; precis; întocmai; chiar. ~ vorba ceea: şezi binişor, nu-mi da pace. 2) Bine; cu măiestrie. A scrie ~. A spăla ~. 3) (construit cu verbul a spune) Pe înţeles; limpede; desluşit. /cf. lat. curare

CURÁT¹ n. : A scrie (a trece sau a copia) pe ~ a scrie (a trece sau a copia) un text de pe ciornă într-o formă îngrijită. /cf. lat. curare