ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. şi tranz. A(-şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 3. Refl. A-şi face un rost în viaţă. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

A aranja ≠ a deranja, a dezordona, a răscoli, a răvăşi,

ARANJÁ vb. v. denunţa, pârî, reclama, spune.

ARANJÁ vb. 1. a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. v. pregăti. 3. v. pune. 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. (a-şi) aşeza, a(-şi) potrivi. (Îşi ~ cravata.) 6. a aşeza, a îndrepta, a netezi. (Îşi ~ părul.) 7. v. regla. 8. a potrivi, a ticlui, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 9. v. rezolva. 10. v. reglementa. 11. v. găti.

aranjá vb., ind. prez. 1 sg. aranjéz, 3 sg. şi pl. aranjeáză, 1 pl. aranjăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. aranjéze; ger. aranjând

A ARANJ//Á ~éz tranz. 1) A pune într-o anumită ordine; a ordona; a orândui; a dispune; a aşeza. ~ lucrurile. 2) (aparate, mecanisme, automobile etc.) A face să funcţioneze în condiţii bune. 3) (afaceri, probleme etc.) A aduce la condiţiile cerute printr-un acord mutual. 4) (persoane) A pune la punct. 5) (persoane) A desemna într-un post sau într-o funcţie bună; a aşeza. 6) (fapte, stări de lucruri etc.) A satisface în toate privinţele. 7) (piese muzicale) A prelucra pentru a fi interpretat de instrumente sau pentru voce. 8) A face să se aranjeze. /<fr. arranger

A SE ARANJ//Á mă ~éz intranz. 1) A-şi potrivi toaleta. 2) A-şi face un rost în viaţă. 3) (despre persoane) A se aşeza pe o linie dreaptă; a se alinia. /<fr. arranger

aranjá (-jéz, -át), vb. – A pune ceva în ordine. Fr. arranger. – Der. (din fr.) aranjament, s.n.; aranjator, s.m. (organizator); aranjor, s.m. (organizator). Cf. deranja.

ARANJÁ vb. I. 1. tr. A rândui, a ordona (lucruri, fiinţe etc.) ♦ A pune la cale; a isprăvi cu bine o acţiune, o întreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rău. 2. (refl.) A lua anumite măsuri în interes personal. ♦ A se înţelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-şi potrivi ţinuta exterioară, a se găti. 3. tr. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < fr. arranger].