ATÁC, atacuri, s.n. 1. Ofensivă a unor forţe armate care urmăreşte nimicirea sau prinderea inamicului şi distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunţă începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Iniţiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintaşi a unei echipe de fotbal, hambal etc. 4. Acţiune violentă şi susţinută (prin manifestaţii, prin scris etc.) împotriva unei situaţii, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susţin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătoreşti care nu satisface una dintre părţi. 5. Apariţie bruscă şi puternică a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mişcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunţării unei vocale. – Din fr. attaque.

Atac ≠ apărare, ripostă

ATÁC s. v. apoplexie, ftizie, ictus apoplectic, tebece, tuberculoză.

ATÁC s. 1. v. asalt. 2. (SPORT) înaintare. (~ul a fost la înălţime.) 3. v. agresiune. 4. v. criză.

atác s. n., pl. atácuri

ATÁC ~uri n. 1) Acţiune de luptă ofensivă. ~ aerian. ~ chimic. 2) Agresiune împotriva cuiva. 3) art. Semnal de trompetă, care se dă la începutul luptei. 4) fig. Acţiune hotărâtă împotriva unei păreri, teorii, concepţii. ~ vehement. 5) Iniţiativă într-un joc sportiv. 6) Jucătorii care formează linia ofensivă a unei echipe. 7) Apariţie bruscă şi puternică a unei boli. ~ de cord. 8): Cale de ~ mijloc prin care o hotărâre judecătorească este revizuită de o instanţă superioară sau de instanţa care a pronunţat-o. /<fr. attaque

Atac. Ansamblu fenomenelor morbide, de obicei acute, care survin brusc si se reproduc periodic, la intervale mai mult sau mai pu in regulate.

ATÁC s.n. 1. Faptul de a ataca; asalt, ofensivă, năvală, iureş. ♦ Agresiune împotriva cuiva. ♦ Iniţiativă într-un joc sportiv. ♦ Formaţie a unei echipe sportive; (p. ext.) jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe. 2. Acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, unor concepţii etc. 3. (Med.) Apariţie bruscă şi violentă a unei boli. V. acces, criză, şoc. 4. (Muz.) Moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet. [Pl. -curi. / < fr. attaque, it. attaco].

atác (-curi), s.n. – Ofensivă, asalt. Fr. attaque. – Der. (din fr.) ataca, vb; atacabil, adj.; atacabilitate, s.f. (vulnerabilitate la asalt); inatacabil, adj.; inatacabilitate (var. neatacabilitate), s.f. (vulnerabilitate); contraatac, s.n.