CUB, cuburi, s.n. 1. Corp geometric cu şase feţe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulţirii unui număr cu sine însuşi de două ori. ♦ (Adjectival; în sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus.

CUB s. (GEOM.) hexaedru regulat.

cub adj. m., pl. cubi

cub s. n., pl. cúburi

CUB² ~i adj. : Metru (sau centimetru, decimetru etc.) ~ unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică având latura cât dimensiunea liniară respectivă. /<fr. cube, lat. cubus

CUB¹ ~uri n. 1) Corp geometric care are şase pătrate egale. 2) Puterea a treia a unui număr sau a unei expresii matematice. /<fr. cube, lat. cubus

CUB s.n. 1. Corp geometric care are şase feţe pătrate egale între ele. 2. Puterea a treia a unui număr sau a unei expresii. [< lat. cubus < gr. kybos – zar].