DARÁ s.f. Greutatea ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. în care se păstrează, se transportă sau se cântăreşte o marfă. ♢ Expr. Mai mare daraua decât ocaua sau nu face daraua cât ocaua = prea multă osteneală pentru obţinerea unui lucru neînsemnat. – Din tc. dara.

DÁRĂ conj. v. dar¹.

DẤRĂ, dâre, s.f. 1. Urmă îngustă şi continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunţe etc. vărsate; p. gener. urmă. ♢ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.

DÂRĂ s. 1. urmă, (reg.) şarampoi, (rar fig.) brazdă. (O ~ de sânge.) 2. v. rază.

DARÁ s. tară. (~ua unei mărfi.)

dará s. f., art. daráua, g.-d. art. darálei; pl. darále

dâră s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre

DÂR//Ă ~e f. 1) Urmă neîntreruptă lăsată de un obiect târât (pe pământ, pe nisip, pe zăpadă), de un lichid ce se scurge etc. 2) Şir de urme lăsate de un om sau de un animal (pe pământ, pe nisip sau pe zăpadă). 3): ~ de lumină rază de lumină proiectată în întuneric de o sursă. /<sl. dira

DARÁ f. Greutate a recipientului, ambalajului sau a vehiculului în care este cântărită, păstrată sau transportată o marfă. ♢ Mai mare ~ua decât ocaua (sau nu face ocaua cât ~ua) mai mare efortul decât câştigul. [Art. daraua; G.-D. daralei] /<turc. dara

DÂRÁ vb. I. v. dârî.