DÁFIN, dafini, s.m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase şi aromatice şi cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ♢ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina.

DÁFIN s. v. salcâm.

DÁFIN s. (BOT.; Laurus nobilis) laur, (prin Transilv.) lubăn.

dáfin s. m., pl. dáfini

DÁFIN ~i m. Arbust tropical înalt cu frunze persistente, lucioase şi mirositoare, folosite drept condiment; laur. /< sb. dafina