DESTÍN, destine, s.n. 1. Soartă, viitor. 2. Forţă sau voinţă supranaturală despre care se crede că hotărăşte în mod fatal şi irevocabil tot ce se petrece în viaţa omului; fatalitate. – Din fr. destin.

DESTÍN s. v. soartă.

destín s.n., pl. destíne

DESTÍN ~e n. 1) Forţă supranaturală care determină în mod irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; ursită; soartă. 2) Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voinţa unui om şi care compun viaţa lui. /<fr. destin

DESTÍN s.n. Soartă, viitor. ♦ Forţă sau voinţă supranaturală despre care misticii cred că hotărăşte tot ceea ce se petrece în viaţă; fatalitate. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. destin, it. destino].