DEZARTICULÁT, -Ă, dezarticulaţi, -te, adj. 1. (Despre oase) Ieşit, sărit din articulaţii; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mişcări coordonate; (despre mişcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părţi ale lor) Amputat la nivelul unei articulaţii. 4. (Rar; despre cuvinte şi despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunţat neclar. – V. dezarticula.

DEZARTICULÁT adj. v. luxat.

DEZARTICULÁT, -Ă adj. 1. Scos din încheietură; ieşit din încheietură. 2. (Fig.) Cu mişcări necoordonate. ♦ Ţeapăn. 3. (Lingv.; despre sunete, cuvinte) Prost articulat, neclar, rău pronunţat. [< dezarticula].