DÓGMĂ, dogme, s.f. 1. Învăţătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepţii ei, care nu poate fi supusă criticii şi nu admite obiecţii. 2. Teză, doctrină politică, ştiinţifică etc. considerată imuabilă şi impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma.

dógmă s. f., g.-d. art. dógmei; pl. dógme

DÓGM//Ă ~e f. 1) Principiu de bază al unei filozofii sau religii care este obligatoriu pentru adepţii ei şi contra căruia nu se admit obiecţii. 2) fig. Teză considerată imuabilă şi acceptată fără rezervă în orice condiţii. /<fr. dogme, lat. dogma

Dogma religioasa conform careia Isus Hristos va veni a doua oara.

DÓGMĂ s.f. 1. Principiu fundamental al unei doctrine religioase, obligatoriu pentru toţi adepţii ei, asupra căruia nu este îngăduit să se discute. 2. Teză, doctrină politică, ştiinţifică etc. considerată imuabilă, acceptată în mod necritic şi aplicată rigid, fără a ţine seamă de condiţiile concrete. [< lat., gr. dogma, cf. fr. dogme].