ENZÍMĂ, enzime, s.f. Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care dirijează procesele de sinteză şi de degradare din organismele animalelor, plantelor şi microorganismelor, producând şi păstrând energie; ferment. – Din fr. enzyme.

ENZÍMĂ s. (BIOL.) biocatalizator, diastază, ferment, catalizator organic.

enzímă s. f., g.-d. art. enzímei; pl. enzíme

ENZÍM//Ă ~e f. Substanţă organică care înlesneşte procesele metabolice din organismul plantelor şi animalelor; ferment; diastază. /<fr. enzyme, germ. Enzyme

ENZÍMĂ s.f. Substanţă produsă de anumite celule vii care accelerează mersul reacţiilor chimice în celulă; ferment; diastază (1). [< fr. enzyme].