EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobişnuit, nemaipomenit, formidabil, excepţional; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite, excepţionale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcţii etc.) Care depăşeşte cadrul unei reguli, unei măsuri obişnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.

Extraordinar ≠ obişnuit

EXTRAORDINÁR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepţional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal, (arg.) mortal. (A avut un noroc ~.) 2. adj. v. colosal. 3. adj. v. titanic. 4. adj. v. cumplit. 5. adj. v. special. 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. 8. adv. v. sfâşietor.

extraordinár adj. → ordinar

EXTRAORDINÁR ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care este neobişnuit; cu totul ieşit din comun; straşnic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calităţi şi suscită admiraţie. 3) (despre persoane) Care se deosebeşte vădit de toţi ceilalţi; înzestrat cu calităţi deosebite. 4) (despre evenimente, şedinţe, adunări etc.) Care nu a fost prevăzut din timp; în afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, lat. extraordinarius

extraordinar,foarte interesant,frumos,misto,etc..

EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieşit din comun, neobişnuit, excepţional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ţine, nu are loc potrivit regulilor obişnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calităţi; eminent, excepţional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].