FRANC³, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe faţă, fără înconjur, ceea ce gândeşte; (despre înfâţişarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acţiuni) Loial, cinstit. [Var.: franş, -ă adj.] – Din fr. franc.

FRANC⁴, -Ă, franci, -ce s.m., pl., adj. 1. S.m. pl. Unitate de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior şi mijlociu al Rinului şi care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia şi au creat statul franc. 2. Adj. Care aparţine francilor⁴ (1), privitor la franci. – Din fr. franc.

FRANC², franci, s.m. Denumire dată portaltoiului obţinut din sămânţa soiurilor cultivate (la măr, păr, cireş etc.) care face parte din aceeaşi specie cu altoiul. – Din fr. franc.

FRANC¹, franci, s.m. 1. Denumire dată unităţii monetare în Franţa, Belgia, Elveţia etc. 2. (Înv.) Unitate monetară în România; leu². ♦ (Azi, la pl.) Valoare bănească nedeterminată; bani, avere. – Din fr. franc.

FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

FRANC adj. v. cinstit, neprefăcut, sincer.

FRANC adv. v. făţiş.

FRANC s. v. ban.

FRANC s. v. leu.

franc (loial, care aparţine francilor) adj. m., pl. franci; f. sg. fráncă, pl. fránce

franc (monedă, portaltoi, nume de popor) s. m., pl. franci

frânc s. m., adj. m., pl. frânci; f. sg. frâncă, g.-d. art. frâncei, pl. frânce

FRAN//C³ ~ci m. 1) (în Franţa, Belgia, Elveţia etc.) Unitate a sistemului monetar. 2) la pl. fam. Bani în număr nedeterminat; parale. /<fr. franc

FRAN//C² ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparţine francilor; referitor la franci. Limbă ~că. /<fr. franc

FRAN//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu tăinuieşte nimic; dispus a-şi exprima gândurile fără a le ascunde; deschis; neprefăcut; sincer. Atitudine ~că. 2) şi adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă claritate în exprimare; prezentat în mod direct. Surâs ~. 3) (despre acţiuni) Care corespunde legilor de onoare şi probitate; în conformitate cu onoarea şi probitatea morală; onest; cinstit. /<fr. franc

FRANC s.m. Unitate monetară în Franţa, Elveţia, Belgia etc. [< fr. franc].

FRANC s.n. Portaltoi obţinut din sămânţa soiurilor cultivate care fac parte din aceeaşi specie cu altoiul. [< fr. franc].

FRANC, -Ă adj. Sincer; neascuns, deschis; cinstit, loial. [Var. franş, -ă adj. / < it. franco, fr. franc].