GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecinţe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calităţile sale; remarcabil; excepţional. ♢ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ♢ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calităţile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

Grozav ≠ obişnuit, ordinar

GROZÁV adj., adv. 1. adj. v. îngrozitor. 2. adj. v. atroce. 3. adj. v. cumplit. 4. adj. v. zdravăn. 5. adv. v. sfâşietor. 6. adj. v. extraordinar. 7. adj. v. bun. 8. adv. v. foarte.

GROZÁV adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.

grozáv adj. m., pl. grozávi; f. sg. grozávă, pl. grozáve

GROZÁV² ~i m. : A (o) face pe ~ul a-şi da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /<bulg. grozav

GROZÁV¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; groaznic; înspăimântător; îngrozitor; straşnic; sinistru. 2) şi adverbial Care este neobişnuit; ieşit din comun; extrem de; extraordinar; amarnic; straşnic. ♢ A se crede ~ a avea o părere exagerată despre calităţile sale; a fi încrezut. /<bulg. grozav

grozav