HIMÉRĂ, himere, s.f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră şi cu coadă de şarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei ţesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulţi zigoţi distincţi. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.

HIMÉRĂ s. v. utopie.

HIMÉRĂ s. v. amăgire, iluzie.

himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére

HIMÉR//Ă ~e f. 1) (în mitologia greacă) Monstru imaginat cu cap de leu, corp de capră şi coadă de şarpe. 2) Motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3) Închipuire fără temei, irealizabilă; iluzie. [G.-D. himerei] /<lat. chimaera, fr. chimiere

HIMÉRĂ s.f. 1. Monstru închipuit cu cap de leu, trup de capră şi coadă de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 2. Formă bizară care apare la plante, întrunind însuşirile a două varietăţi deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucişări naturale. 3. Închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. [Var. chimeră, imeră s.f. / cf. it. chimera, fr. chimère, lat. Chimaera].