JURÁT¹, juraţi, s.m. (În unele state) Cetăţean ales să ia parte la judecarea unor procese penale şi uneori a unor procese civile; jur¹. ♢ Curte cu juraţi = curte cu juri. – Din fr. juré, lat. juratus.

JURÁT², -Ă, juraţi, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Blestemat, afurisit; rău, hain. – V. jura.

JURÁT s, (JUR.) jur. (Curtea cu ~ţi.)

JURÁT s. v. pretor, primar.

JURÁT adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.

jurát adj. m., pl. juráţi; f. sg. jurátă, pl. juráte

jurát s. m., pl. juráţi

JURÁ//T ~ţi m. (în vechea organizare judecătorească) Cetăţean ales să participe la soluţionarea unor procese în instanţa judecătorească. /v. a jura

JURÁT s.m. Fiecare dintre cetăţenii care fac parte dintr-o curte cu juri. [Cf. lat. iuratus, fr. juré].