|
|
legiui. 4 rezultate gasite
LEGIUÍ, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. şi pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui.
legiuí vb. (sil. -giu-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. legiuiésc, imperf. 3 sg. legiuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. legiuiáscă
A LEGIU//I ~iésc tranz. 1) A hotărî prin lege. 2) A judeca un proces; a da o sentinţă; a pedepsi. /lege + suf. ~ui
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
