LENTÍLĂ, lentile, s.f. 1. Piesă optică transparentă, de obicei mărginită de două suprafeţe curbate (sau de una sferică şi de una plană), care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. ♢ Lentilă de contact = lentilă fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigură legătura între două ţevi de metal sau între o ţeavă şi un perete de metal. 3. (În siderurgie) Lupă. 4. (În sintagma) Lentilă electronică = dispozitiv care produce un câmp electric sau magnetic de o anumită configuraţie şi simetric, astfel încât să poată modifica traiectoriile electronilor. – Din fr. lentille.

LENTÍLĂ s. sticlă, (înv.) linte. (~ de ochelari.)

lentílă s. f., g.-d. art. lentílei; pl. lentíle

LENTÍL//Ă ~e f. Piesă de sticlă folosită în aparatele optice, care serveşte la convergenţa sau la divergenţa razelor de lumină. /<fr. lentille

LENTÍLĂ s.f. 1. Piesă optică transparentă şi cu suprafeţele curbate, care refractă razele luminoase. ♢ Lentilă electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinaţii de magneţi şi de electromagneţi. 2. Inel metalic de legătură între două ţevi de metal sau între o ţeavă şi un perete de metal. 3. Lupă. [< fr. lentille].