MAGNÁT, magnaţi, s.m. 1. Mare latifundiar maghiar sau (mai rar) polonez. 2. Mare capitalist. – Din lat. magnatus. Cf. germ. M a g n a t, fr. m a g n a t.

MAGNÁT s. v. aristocrat, gentilom, nobil, patrician, senior.

MAGNÁT s. (IST.) 1. nemeş. (Un ~ maghiar.) 2. pan. (Un ~ polonez.) *3. (înv.) velit. (Un ~ din ţările române.)

magnát s. m., pl. magnáţi

MAGNÁ//T ~ţi m. 1) (în Polonia şi Ungaria medievală) Proprietar de mari latifundii. 2) Capitalist bogat şi cu mare influenţă. /<lat. magnatus

MAGNÁT s.m. 1. Latifundiar (feudal) maghiar sau polonez. 2. Mare bogătaş, mare capitalist. [< germ. Magnat, fr. magnat, engl. magnate, cf. lat. magnus – mare].