METEÁHNĂ, metehne, s.f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecţiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteşug. – Et. nec.

Meteahnă ≠ calitate, virtute

METEÁHNĂ s. 1. v. defect. 2. v. patimă.

METEÁHNĂ s. v. anomalie, bubă, cusur, defect, infirmitate, invaliditate, leziune, plagă, rană.

meteáhnă s. f., g.-d. art. metéhnei; pl. metéhne

METEÁHNĂ metéhne f. 1) Lipsă a unei însuşiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficienţa. 2) Înclinaţie puternică ce nu poate fi înfrântă; viciu. 3) Parte vătămată a corpului. /Orig. nec.