NÁOS, naosuri, s.n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar şi pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós.

NÁOS s. (CONSTR.) 1. navă, (livr.) cella, (Transilv.) naie. (~ la o biserică creştină.) 2. sanctuar. (~ în templele antice.)

náos s. n., pl. náosuri

NÁOS ~uri n. 1) Partea centrală a unei biserici ortodoxe (între altar şi pronaos); navă. 2) Încăpere a unui templu antic, unde se află statuia divinităţii. /<ngr. náos