PRÁZNIC, praznice, s.n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăţ, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naştere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.

PRÁZNIC s. 1. v. pomană. 2. v. chef. 3. v. banchet.

PRÁZNIC s. v. patron, sărbătoare, zi festivă.

práznic s. n., pl. práznice

PRÁZNI//C ~ce n. 1) (în ritualurile creştine) Masă închinată pomenirii unui decedat. La dracu-n ~ v. DRAC. 2) Sărbătoare în cinstea unui eveniment religios sau unui sfânt. 3) Masă organizată cu ocazia unei asemenea sărbători. /<sl. prazdiniku