PRESCRÍE, prescríu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; (p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pasiv (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripţie (2); a-şi pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie).

PRESCRÍE vb. 1. v. prevedea. 2. (MED.) a indica, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. (JUR.) a se stinge, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)

PRESCRÍE vb. v. comanda, copia, decide, descrie, dispune, expune, fixa, hotărî, înfăţişa, ordona, porunci, prezenta, reda, reproduce, stabili, statornici, transcrie, zugrăvi.

prescríe vb. (sil. mf. pre-) → scrie

A PRESCRÍE prescríu tranz. 1) (medicamente sau tratamente) A recomanda (în scris) în scopul însănătoşirii; a sfătui să urmeze cu scrupulozitate; a indica. ~ unui bolnav odihnă absolută. 2) rar (indicaţii, instrucţiuni, interdicţii etc.) A fixa ca obligatoriu. 3) (pedepse penale, obligaţii băneşti etc.) A face să piardă valabilitatea printr-o prescripţie; a anula. /<fr. prescrire

PRESCRÍE vb. III. 1. tr. A ordona, a dispune precis ceea ce urmează să se facă; (spec.) a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. 2. (refl.) (Despre o datorie, o pedeapsă etc.) A se şterge prin prescripţie. [Pron. -scri-e, p.i. -scriu. / < fr. prescrire].