RĂSĂRÍ, răsár, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aştri; la pers. 3) A apărea pe cer, a se ivi la orizont. 2. (Despre plante; la pers. 3; adesea fig.) A încolţi, a ieşi din pământ. ♢ Expr. (Glumeţ) Seamănă dar nu răsare, se spune pentru a respinge afirmaţia cuiva despre asemănarea dintre două lucruri sau două persoane. A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulţi peste măsură, a apărea în număr mare. ♦ Fig. (Rar, despre oameni) A lua fiinţă, a se naşte. 3. A se ivi (din depărtare), a apărea (pe neaşteptate). ♢ Expr. (Tranz.) A-i răsări (cuiva ceva) în minte = a-şi aminti deodată ceva; a i se năzări. 4. A ieşi în evidenţă, a se ridica deasupra celor dimprejur. 5. (Despre copii) A creşte. ♦ (Reg.; despre aluat) A dospi. 6. (Înv.) A se ridica, a sări brusc (în picioare); a tresări. ♦ Fig. A interveni brusc într-o discuţie. – Lat. *resalire.

A răsări ≠ a apune, a asfinţi, a muri, a scăpăta

RĂSĂRÍ vb. v. creşte, dospi.

RĂSĂRÍ vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se ridica. (A ~ luna.) 2. v. germina. 3. v. înălţa.

răsărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsár, 2 sg. răsári, imperf. 3 sg. răsăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsáră

A RĂSĂRÍ răsár intranz. 1) (despre plan-te) A ieşi din pământ (după încolţire); a apărea. ♢ ~ ca ciupercile (după ploaie) a apărea repede şi în număr mare. Seamănă, dar nu răsare se spune despre lucruri sau despre persoane între care nu este nici o asemănare. 2) (despre aştri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-şi face brusc apariţia; a se arăta; a se isca; a se ivi. ~ ca din pământ. 4) fig. A lua naştere; a-şi lua începutul; a apărea. Răsar oraşe noi. 5) (de-spre copii) A creşte în înălţime; a deveni mai înalt; a se sălta. 6) pop. A se ridica în picioare (cu repeziciune). ♢ ~ din somn a tresări. 7) rar (despre aluat) A creşte în timpul dospirii. /<lat. resalire

RĂSĂRÍ/T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A RĂSĂRI. ♢ Mai ~ a) mai crescut; mai înalt; b) mai ager la minte; mai dezgheţat. 2) Care este mai de seamă, mai important. /v. a răsări