RẤVNĂ, râvne, s.f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însufleţire în muncă; sârguinţă, silinţă, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorinţă aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).

RÂVNĂ s. v. chef, credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, deochetură, deochi, descântec, dispoziţie, dorinţă, evlavie, farmec, gust, magie, pietate, pioşenie, piozitate, plac, plăcere, poftă, religiozitate, smerenie, voie, voinţă, vrajă, vrăjitorie, vrere.

RÂVNĂ s. 1. v. perseverenţă. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, sârguinţă, străduinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduinţă, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. v. bunăvoinţă. 5. v. aspiraţie.

râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne

RÂVN//Ă ~e f. 1) v. A RÂVNI. 2) Străduinţă deosebită; zel. /v. a râvni