PORNÍRE, porniri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) porni şi rezultatul ei; plecare. 2. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avânt, elan. 3. Înclinare, predispoziţie, tendinţă. 4. Patimă; înverşunare (împotriva cuiva). – V. porni.

PORNÍRE s. I. 1. plecare, (pop.) porneală, (înv.) purcedere, purces. (~ noastră are loc în zori.) 2. v. plecare. 3. ducă, plecare. (E gata de ~.) 4. v. demaraj. II. 1. v. dezlănţuire. 2. v. aspiraţie. 3. v. imbold. 4. v. entuziasm. 5. v. aptitudine. 6. v. tendinţă. 7. v. duşmănie. 8. v. antipatie. 9. v. invidie.

porníre s. f., g.-d. art. pornírii; (plecări, impulsuri, predispoziţii) pl. porníri

PORNÍR//E ~i f. 1) v. A PORNI şi A SE PORNI. 2) Impuls intern ce îndeamnă la o acţiune. ~ sufletească. 3) Înverşunare a unei persoane contra alteia. /v. a (se) porni