RIGÓLĂ, rigole, s.f. 1. Şanţ mic sau amenajare specială făcută de-a lungul străzilor, între marginea părţii carosabile şi bordura trotuarelor, având rolul de a colecta apele superficiale şi de a le dirija la un punct de descărcare. 2. Canal mic sau brazdă prin care este condusă apa de irigaţie la plante. 3. Formă de eroziune în adâncime (până la 50 cm) a solului ca rezultat al acţiunii şuvoaielor de apă. – Din fr. rigole (cu unele sensuri după germ. Rigole).

RIGÓLĂ s. jgheab. (~ la irigaţii.)

rigólă s. f., g.-d. art. rigólei; pl. rigóle

RIGÓL//Ă ~e f. 1) Adâncitură îngustă de-a lungul ambelor părţi ale unui drum pentru scurgerea apei; şanţ. 2) Canal mic dintr-o reţea de irigaţie. /<fr. rigole

RIGÓLĂ s.f. Şanţ mic destinat scurgerii sau drenării apei. ♦ Adâncitură de-a lungul marginilor unei străzi pentru scurgerea apelor până la gurile de canal. [< fr. rigole].